Scara geocronologică

CURIOZITĂȚI DIN LUMEA REPTILELOR

Ø  Există 8240 de specii de reptile, care trăiesc pe aproape fiecare continent al lumii, exceptând Antarctica, unde este prea frig;

Ø  Ele trăiesc pe Pământ de aproximativ 200 de milioane de ani, cu mult înaintea omului;

Ø  Termenul de „animale cu sânge rece” nu este tocmai adevarat. Reptilele sunt poikiloterme, ceea ce înseamna că își reglează temperatura corpului din surse  externe. Organismul lor nu are posibilitatea să-și controleze temperatura internă așa cum fac mamiferele;

Ø  Sunt cele mai longevive animale de pe Pământ: unele specii de țestoase pot trăi mai mult de 150 de ani, aligatorii pot depăși 70 de ani, iar pitonii reticulati 40 de ani;

Ø  Dintre cele peste 3000 de specii de șerpi, doar 500 sunt veninoși;

Ø  Creierul reptilelor reprezintă doar 1% din masa corporală;

Ø  Maxilarele sunt astfel conformate încât nu pot mesteca hrana. Reptilele sunt nevoite sa își înghită prada întreagă;

Ø  Nu au glande sudoripare;

Ø  Șopârla basilisc s-a născut cu o abilitate unică: poate păși pe apă fără să se scufunde; Aceasta se datorează vitezei mari cu care se deplasează pe suprafața apei;

Ø  Țestoasele există pe Pământ încă dinaintea apariției dinozaurilor;

Ø  Dacă un gecko este atacat, el va încerca să distragă atenția prădătorului agitându-și coada.  Când prădătorul se aruncă asupra cozii, aceasta se desprinde de corp și continuă să miște. Șopârla scapă cu viață, iar în scurt timp îi va crește o altă coadă;

Ø  Cel mai lung șarpe din lume, înregistrat oficial, a fost un un piton reticulat ce depășea cu puțin 10 metri;

Ø  Cea mai mica sopârlă din lume este o specie rară de gecko, originară din Insulele Virgine, care măsoară sub 2 cm;

Ø  Dragonii de Komodo, o specie veninoasă de șopârlă, de dimensiuni mari, sunt singurele reptile care au fost văzute jucandu-se între ele;

Ø  Unele reptile au capacitatea să își schimbe culoarea în câteva clipe pentru a se camufla mai bine în mediul înconjurător (cameleonii);

Ø  Gecko sunt singurele șopârle care au voce și emit sunete specifice;

Ø  Limba unor specii de șopârle (cameleoni) este de doua ori lungimea corpului;

Ø  Crocodilii  nu pot scoate limba afară din gură;

Ø  Șerpii pot înghiți prăzi care sunt de 3 ori diametrul lor corporal;

Ø  Șerpii nu au urechi;

Ø  În funcție de mărimea ultimei mese, anaconda poate trai cateva luni fără să mănânce;

Ø  Majoritatea reptilelor depun ouă. Există însă și specii care nasc pui vii (boa constrictor);

Ø  Puii proaspăt ieșiți din ouă sunt independenți din prima clipă și apți să lupte pentru supraviețuire;

Ø  Cobra africană este cel mai mare șarpe veninos. Poate atinge lungimi de peste 6 m;

Ø  Cameleonii își pot mișca ochii în direcții diferite în același timp;

Ø  Șerpii sunt foarte folositori în controlul populațiilor de rozătoare de pe un anumit teritoriu;

Ø  Șopârlele se dovedesc și ele utile când vine vorba de insecte. Sunt mai eficiente decât orice insecticid;

Ø  Un gram de venin de șarpe este de 10 ori mai scump decât aurul;

Ø  Cu excepția șerpilor de mare, toate speciile de șarpe din lume sunt comestibile. Cei mai mulți confundă carnea de șarpe cu cea de pui, atunci când o mănâncă.

Patrimoniul cultural al comunei Țînțăreni

Share Prezentare comuna Tantareni.ppsx - 3 MB

Muzeul documentar „Mihai Eminescu” din satul Floreşti

Muzeul „Mihai Eminescu” a fost amenajat, la iniţiativa profesorului şi ziaristului Liviu Poenaru, în cinstea marelui poet naţional, care în vara anului 1878 a locuit pentru un timp la conacul magistratului Nicolae Mandrea şi al soţiei sale Zoe Bălcescu-Mandrea. Poetul a călătorit cu trenul accelerat Bucureşti-Viena, coborând la Filiaşi, de unde a luat olacul până la Floreşti.

Şederea lui Eminescu la conacul familiei Mandrea este atestată de o serie de documente, printre care scrisorile expediate de poet din Floreşti prietenilor săi Rosetti (13 iunie) şi Caragiale (13 iulie).

În una dintre scrisori, poetul afirmă că „locul în care sunt e cât se poate de frumos cu râuri, codru, şes, dealuri, munţi semeţi în depărtări, frumos, adecă în toată puterea cuvântului, încât să fiu Bodnărescu, aş nenoroci poate Convorbirile, cu amintirile de călătorie ale unui june. Dar numai grija asta nu o am, ci mă mărginesc a mulţumi zeilor, îndeobşte domnului Mandrea îndeosebi de îngăduirea unui colţ de pădure ce-mi dă toane bune şi sănătate”. (Liviu Poenaru, 1995)

În perioada şederii la Floreşti, poetul a tradus o parte din Documentele Hurmuzachi şi se pare că a terminat „Scrisoarea a III-a” şi a scris „Pe aceeaşi ulicioară”, „O rămâi”, „Lacul”, „Atât de fragedă”, „De câte ori, iubito”.

În 1964 apare primul cerc literar, care ulterior se transformă în Cenaclul „Mihai Eminescu”. În cadrul cenaclului a fost lansată şi revista „Luceafărul”, care până în iunie 2009 ajunsese la numărul 78 (apărea de trei ori pe an).

Muzeul documentar "Mihai Eminescu" - Florești

(sursa: www.gds.ro)

Istoricul localității Florești - Gorj

Satul Floreşti este pentru prima dată atestat documentar la 12 august 1580, când domnitorul Mihnea al II-lea Voievod îi dă satul nepoatei sale Maria, care făcea parte din neamul boierilor Creţeşti.

Se pare că aşezarea este mult mai veche, dovadă fiind descoperirile monetare de la Floreşti (din timpul Împăratului Comodus) şi de la Poiana (din timpul Împăratului Iustinian).

Însăşi denumirea localităţii ne duce cu gândul la perioada geto-dacă, I.I.Rusu şi Ovidiu Drâmbă considerând sufixele „-esc” şi „-eşti” ca provenind din substratul geto-dac.

Floreşti este un toponim ce indică, se pare, urmaşii unei femei – „Floarea”, amintind de perioada matriarhatului şi a Zeiţei dace Hestia sau ai unui barbat – „Florea”, despre care se spune că ar fi fost căpetenia unei cete care a rămas pe aceste meleaguri până pe la 1858.

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, satul Floreşti ajunge în stăpânirea boierilor Poenari. Se ştie că la 10 iunie 1799 satul aparţinea lui Constantin Poenaru şi făcea parte din judeţul Mehedinţi. Pe moşie se găseau numeroase vii, zeci de stupi, o moară cu două perechi de pietre, ce folosea apa râului Gilort şi un heleşteu.

În anul 1820, moşia Floreşti a fost cumpărată de Constantin Orăscu, căsătorit cu Maria Dăljeanu. Aceasta a dat moşia ca zestre Elenei Aman, la căsătoria cu Barbu Bălcescu, primar al Craiovei şi frate al revoluţionarilor paşoptişti Nicolae şi Costache Bălcescu. Zoe Bălcescu, una dintre cele trei fiice ale familiei Barbu şi Elena Bălcescu, a primit ca zestre moşia Floreşti şi un conac, la căsătoria cu magistratul Nicolae Mandrea, la 15 mai 1877. Acesta a fost conacul în care a fost găzduit, pentru câteva luni, în vara anului 1878, marele poet naţional, Mihai Eminescu, la recomandarea doctorului Kremetz.  Aici a tradus în româneşte primul volum din „Fragmente din istoria românilor” de Eudoxiu Hurmuzachi şi a scris câteva poezii, inspirat fiind de natura foarte ofertantă a locurilor – „râuri, codri, şes, dealuri, munţi în depărtare, frumos adecă în toată puterea cuvântului”. (Liviu Poenaru, 1996)