Patrimoniul cultural al comunei Țînțăreni

Share Prezentare comuna Tantareni.ppsx - 3 MB

Muzeul documentar „Mihai Eminescu” din satul Floreşti

Muzeul „Mihai Eminescu” a fost amenajat, la iniţiativa profesorului şi ziaristului Liviu Poenaru, în cinstea marelui poet naţional, care în vara anului 1878 a locuit pentru un timp la conacul magistratului Nicolae Mandrea şi al soţiei sale Zoe Bălcescu-Mandrea. Poetul a călătorit cu trenul accelerat Bucureşti-Viena, coborând la Filiaşi, de unde a luat olacul până la Floreşti.

Şederea lui Eminescu la conacul familiei Mandrea este atestată de o serie de documente, printre care scrisorile expediate de poet din Floreşti prietenilor săi Rosetti (13 iunie) şi Caragiale (13 iulie).

În una dintre scrisori, poetul afirmă că „locul în care sunt e cât se poate de frumos cu râuri, codru, şes, dealuri, munţi semeţi în depărtări, frumos, adecă în toată puterea cuvântului, încât să fiu Bodnărescu, aş nenoroci poate Convorbirile, cu amintirile de călătorie ale unui june. Dar numai grija asta nu o am, ci mă mărginesc a mulţumi zeilor, îndeobşte domnului Mandrea îndeosebi de îngăduirea unui colţ de pădure ce-mi dă toane bune şi sănătate”. (Liviu Poenaru, 1995)

În perioada şederii la Floreşti, poetul a tradus o parte din Documentele Hurmuzachi şi se pare că a terminat „Scrisoarea a III-a” şi a scris „Pe aceeaşi ulicioară”, „O rămâi”, „Lacul”, „Atât de fragedă”, „De câte ori, iubito”.

În 1964 apare primul cerc literar, care ulterior se transformă în Cenaclul „Mihai Eminescu”. În cadrul cenaclului a fost lansată şi revista „Luceafărul”, care până în iunie 2009 ajunsese la numărul 78 (apărea de trei ori pe an).

Muzeul documentar "Mihai Eminescu" - Florești

(sursa: www.gds.ro)

Istoricul localității Florești - Gorj

Satul Floreşti este pentru prima dată atestat documentar la 12 august 1580, când domnitorul Mihnea al II-lea Voievod îi dă satul nepoatei sale Maria, care făcea parte din neamul boierilor Creţeşti.

Se pare că aşezarea este mult mai veche, dovadă fiind descoperirile monetare de la Floreşti (din timpul Împăratului Comodus) şi de la Poiana (din timpul Împăratului Iustinian).

Însăşi denumirea localităţii ne duce cu gândul la perioada geto-dacă, I.I.Rusu şi Ovidiu Drâmbă considerând sufixele „-esc” şi „-eşti” ca provenind din substratul geto-dac.

Floreşti este un toponim ce indică, se pare, urmaşii unei femei – „Floarea”, amintind de perioada matriarhatului şi a Zeiţei dace Hestia sau ai unui barbat – „Florea”, despre care se spune că ar fi fost căpetenia unei cete care a rămas pe aceste meleaguri până pe la 1858.

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, satul Floreşti ajunge în stăpânirea boierilor Poenari. Se ştie că la 10 iunie 1799 satul aparţinea lui Constantin Poenaru şi făcea parte din judeţul Mehedinţi. Pe moşie se găseau numeroase vii, zeci de stupi, o moară cu două perechi de pietre, ce folosea apa râului Gilort şi un heleşteu.

În anul 1820, moşia Floreşti a fost cumpărată de Constantin Orăscu, căsătorit cu Maria Dăljeanu. Aceasta a dat moşia ca zestre Elenei Aman, la căsătoria cu Barbu Bălcescu, primar al Craiovei şi frate al revoluţionarilor paşoptişti Nicolae şi Costache Bălcescu. Zoe Bălcescu, una dintre cele trei fiice ale familiei Barbu şi Elena Bălcescu, a primit ca zestre moşia Floreşti şi un conac, la căsătoria cu magistratul Nicolae Mandrea, la 15 mai 1877. Acesta a fost conacul în care a fost găzduit, pentru câteva luni, în vara anului 1878, marele poet naţional, Mihai Eminescu, la recomandarea doctorului Kremetz.  Aici a tradus în româneşte primul volum din „Fragmente din istoria românilor” de Eudoxiu Hurmuzachi şi a scris câteva poezii, inspirat fiind de natura foarte ofertantă a locurilor – „râuri, codri, şes, dealuri, munţi în depărtare, frumos adecă în toată puterea cuvântului”. (Liviu Poenaru, 1996)